Muzeul Național Brătianu

Situat în cartierul Ștefăneștii Noi din oraşul Ştefăneşti (judeţul Argeş), conacul familiei Brătianu – numit, ca şi satul în care se afla, Florica, în amintirea primei fiice a lui Ion C. Brătianu – este unul dintre cele mai frumoase domenii boiereşti din România, păstrat foarte bine până în zilele noastre (cu excepţia obiectelor, mobilelor şi a cărţilor din interior, risipite în anii regimului comunist). Este conacul în care s-a născut şi a trăit cea mai importantă familie de oameni politici români, o adevărată dinastie civilă care a dat ţării nu mai puţin de trei prim-miniştri, dintre care primi doi – Ion şi Ionel Brătianu – au avut un rol covârşitor în realizarea României moderne (de numele primului legându-se războiul Independenţei, cel de-al doilea realizând – tot în urma unui război – Unirea din 1918 şi reformele ce au stat la baza democraţiei interbelice).
În opinia poetului Ion Pillat, moșia și casa de la Florica se situau  printre „priveliștile rare și de preț în geografia sentimentală a neamului românesc” , chiar dacă peisajul părea simplu și discret. Cu toate acestea, pentru nepotul Brătienilor „acest colț de țară, atât de legat de neamul Brătienilor, strânge parcă simbolic laolaltă trăsăturile tipice cele mai românești: dealul și via, livada și lunca” . Pe această moșie se afla o pivniță și o cramă datând din epoca lui Constantin Brâncoveanu, care avea o casă și o vie în apropiere, la Valea Mare, numită „foișorul de la vii” sau „conacul de la Valea Mare” .  (Narcis Dorin Ion, Domeniul Florica, reședința familiei Brătianu, Editat de Muzeul Național Brătianu, 2020, pag. 5)

Interviu realizat de Mădălina Corina Diaconu